INTREBARI SI RASPUNSURI: Juridice

Potrivit art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei inchisorii poate fi intrerupta cand se constata, pe baza unei expertize medico-legale, ca cel condamnat sufera de o boala grava care face imposibila executarea in continuare a pedepsei, iar instanta apreciaza ca intreruperea executarii pedepsei si lasarea in libertate a condamnatului nu prezinta pericol concret pentru ordinea publica.

Din prevederile art. 457 alin. (2) si alin. (21) raportat la art. 454 alin. (2) teza a doua C. proc. pen. rezulta ca instanta de executare tine evidenta intreruperilor acordate, iar la expirarea termenului, ia masuri pentru reinceperea executarii. Daca nu s-a stabilit un termen, judecatorul delegat al instantei de executare este obligat sa verifice periodic daca mai subzista cauza care a determinat intreruperea executarii pedepsei, iar cand constata ca aceasta a incetat, sa ia masuri pentru reincarcerarea condamnatului.

Prin urmare, aceste prevederi nu interzic stabilirea unui termen de intrerupere a executarii pedepsei inchisorii pentru cazul prevazut in art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. In acest caz, condamnatul poate, la expirarea termenului de intrerupere a executarii pedepsei inchisorii, sa formuleze o noua cerere de intrerupere intemeiata pe art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., daca starea sanatatii nu s-a ameliorat.

Modele de contracte si formulare juridice la zi! ACUM lucrati mai sigur si economisiti timp. Pentru prima oara, aveti modele de contracte si formulare juridice complete, gata verificate si in intregime corecte!

Prin sentinta nr. 288 din 5 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I penala, a admis cererea formulata de condamnatul D.G. privind intreruperea executarii pedepsei de 4 ani inchisoare ce i-a fost aplicata prin sentinta penala nr. 49 din 26 februarie 2008 a Curtii de Apel Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr. 2262 din 23 iunie 2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

In baza art. 455 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus intreruperea executarii pedepsei inchisorii, pana cand starea de sanatate a acestuia se va ameliora, astfel incat pedeapsa sa poata fi pusa in executare.

A impus condamnatului ca, pe durata intreruperii executarii pedepsei, sa respecte urmatoarele obligatii, prevazute in art. 453¹ C. proc. pen.:
- sa nu depaseasca limita teritoriala a localitatii de domiciliu decat in conditiile stabilite de instanta;
- sa se prezinte la instanta ori de cate ori este chemat sau la organul de politie desemnat cu supravegherea de catre instanta, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat;
- sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei care a dispus intreruperea;
- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio arma.

In baza art. 4531 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., a interzis condamnatului sa exercite profesia in exercitarea careia a savarsit faptele pentru care a fost condamnat prin sentinta penala nr.
49 din 26 februarie 2008 a Curtii de Apel Bucuresti.

A aplicat dispozitiile art. 454 alin. (11) C. proc. pen. si, in baza art. 454 alin. (12) C. proc. pen., a atras atentia condamnatului asupra acestor dispozitii, respectiv sa nu incalce cu rea-credinta obligatiile mentionate, in caz contrar instanta de judecata urmand sa revoce intreruperea executarii pedepsei si sa dispuna punerea in executare a pedepsei privative de libertate.

A dispus ca organul de politie desemnat cu supravegherea de catre instanta sa verifice periodic respectarea obligatiilor de catre condamnat, iar in cazul in care ar constata incalcari ale acestora sa sesizeze de indata instanta de executare.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca petentul a solicitat intreruperea executarii pedepsei la care a fost condamnat, dat fiind ca afectiunile de care sufera il pun in imposibilitate de a suporta regimul de penitenciar.

Instanta de fond a constatat ca, prin sentinta nr. 49 din 26 februarie 2008 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia I penala, definitiva prin decizia nr. 2262 din 23 iunie 2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia penala, petentul a fost condamnat la o pedeapsa rezultanta de 4 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunilor de luare de mita, trafic de influenta, favorizare a infractorului, inselaciune, fals intelectual, fals material in inscrisuri oficiale si uz de fals si a fost incarcerat la Penitenciarul Rahova la data de 6 august 2008, pedeapsa urmand sa expire la data de 5 august 2012.

Din concluziile raportului de expertiza medico-legala dispusa de instanta, s-a constatat ca acesta sufera de ciroza, gastrita, diabet zaharat si fibrilatie arteriala paroxistica, iar comisia de expertiza a propus, fata de aceste diagnostice, dar si fata de patologia asociata acestor boli, intreruperea executarii pedepsei pe o perioada de 3 luni, timp in care condamnatul se afla in imposibilitatea executarii pedepsei.

Impotriva sentintei a declarat recurs Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, invocand motive de nelegalitate si netemeinicie, intrucat instanta de fond a dispus intreruperea executarii pedepsei la care a fost condamnat petentul, fara sa precizeze in dispozitivul hotararii atacate si perioada de 3 luni, de altfel mentionata in concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza, dar si in textul de lege aplicabil spetei.

Se solicita admiterea recursului, casarea hotararii si stabilirea termenului de 3 luni pentru perioada intreruperii executarii pedepsei.

Examinand hotararea prin prisma criticilor formulate de parchet, ca si sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei inchisorii poate fi intrerupta cand se constata, pe baza unei expertize medico-legale, ca cel condamnat sufera de o boala grava care face imposibila executarea in continuare a pedepsei, iar instanta apreciaza ca intreruperea executarii pedepsei si lasarea in libertate a condamnatului nu prezinta pericol concret pentru ordinea publica.

Din economia acestor dispozitii legale, pentru a se dispune intreruperea executarii pedepsei, instanta trebuie sa constate indeplinirea a doua conditii esentiale, respectiv existenta unei boli grave constatata printr-o expertiza medico-legala si inexistenta pericolului pentru ordinea publica in caz de punere in libertate a condamnatului.

Cele doua conditii sunt intrunite in cauza, discutia purtandu-se doar asupra necesitatii stabilirii unei durate de intrerupere a executarii pedepsei.

Art. 457 alin. (21) raportat la art. 454 alin. (2) C. proc. pen. prevede ca instanta de executare tine evidenta intreruperilor acordate si, la expirarea termenului, ia masuri pentru reinceperea executarii. Daca nu s-a stabilit un termen, judecatorul delegat al instantei de executare este obligat sa verifice periodic daca mai subzista cauza care a determinat intreruperea executarii pedepsei, iar cand constata ca aceasta a incetat, sa ia masuri pentru reincarcerarea condamnatului.

Reglementarile de mai sus nu interzic, ci presupun stabilirea unei durate limita de intrerupere a executarii pedepsei pentru existenta unei boli grave.
In aceste conditii, pentru a evita sustragerea condamnatilor de la executarea pedepselor si a asigura realizarea finalitatii procesului penal, este justificata stabilirea unei durate de intrerupere a executarii pedepsei, cu obligarea de prezentare a condamnatului pentru reincarcerare la expirarea termenului stabilit de instanta.

Nimic nu impiedica condamnatul ca, la expirarea perioadei stabilite pentru intreruperea executarii pedepsei, sa formuleze o noua cerere cu acelasi obiect, daca starea sanatatii nu s-a imbunatatit.

In cauza, avand in vedere si concluziile raportului de expertiza medico-legala, Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca se impune intreruperea executarii pedepsei pe o perioada de 3 luni, incepand cu data pronuntarii prezentei decizii.

Se recurge la stabilirea acestei limite de incepere a curgerii termenului ( dies a quo), pentru ca persoanei condamnate nu i se poate imputa scurgerea deja a perioadei de care ar fi beneficiat si pentru a se asigura efectiv timpul necesar ameliorarii sanatatii condamnatului.

Pentru considerentele de mai sus, in baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul, a casat sentinta atacata si, rejudecand, a dispus intreruperea executarii pedepsei pe o durata de 3 luni, incepand cu data de 24 februarie 2009.

Sursa: scj.ro   ( I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 652 din 24 februarie 2009 )