BlogulSpecialistului → Contabilitate si fiscalitate → STUDIU DE CAZ: Contabilitate - Fiscalitatea
Problema:
Intrare marfa de la societatea mama la sucursala Societatea A este sucursala fara personalitate juridica din Romania a unei societati straine si este inregistrata in Romania la Registrul comertului si la administratia financiara ca si platitor de TVA in Romania. Obiectul de activitate este 5210 Depozitari. Societatea depoziteaza bunurile primite iar la solicitarea clientilor din Romania efectuaza vanzari pe teritoriul Romaniei a acestor produse . Produsele sunt transferate din Italia in Romania insotite de factura proforma si CMR. Vanzarea produselor catre clientii din Romania se efectuaza pe baza de factura ca si furnizor figurind SC A SRL Sucursala Arad. Pentru facturile emise sucursala colecteaza si vireaza TVA in Romania ( dupa deducerea TVA-ului aferent achizitiilor din Romania). Va rugam sa ne precizati care este procedura fiscala de inregistrare a intrarilor de marfa in baza facturilor proforma sau cum si ce documente ar trebui intocmite pentru a corespunde legilor fiscale romanesti.
Solutie:
Presupun ca aceste operatiuni se desfasoara in baza unui contract incheiat intre firma din Italia si sucursala din Romania astfel incat d.p.d.v. juridic sa fie reglementat circuitul bunurilor:
1. expedierea bunurilor din Italia pe baza facturii proforma si eventual a documentului delivery-note echivalent cu avizul de insotire a marfurilor utilizat in Romania;
2. dovada expedierii si transportarii bunurilor din Italia in Romania pe baza documentului de transport auto: CMR;
3. efectuarea unui punctaj periodic intre bunurile expediate din Italia si bunurile vandute efectiv unor cumparatori stabiliti pe teritoriul Romaniei;
4. emiterea unei facturi de vanzare propriu-zisa (factura comerciala – invoice) de catre firma din Italia a bunurilor transferate in depozitul stabilit pe teritoriul Romaniei in baza punctajului efectuat prin care se confirma vanzarea produselor.
Cum sa rezolvi rapid, legal si cu investitii minime orice situatie de criza TVA ...Click aici pentru mai multe detalii!
Simplul fapt ca bunurile sosesc si sunt receptionate in baza facturii proforma, ma indreptateste sa cred ca bunurile respective sunt proprietatea firmei mama din Italia. De altfel, se considera ca firma respectiva efectueaza un transfer de bunuri din Italia in Romania, operatiune care este considerata asimilata unei livrari intracomunitare asimilate, operatiune similara cu cea reglementata pentru o firma din Romania prin Codul fiscal la articolul 128, alineatul 10 ,,Este asimilat cu livrarea intracomunitara cu plata transferul de catre o persoana impozabila de bunuri apartinand activitatii sale economice din Romania intr-un alt stat membru……,, si prin normele de aplicare la punctul 6, alineatul 13. in norme, transferul este definit ca operatiune fara tranzactie in momentul expedierii deoarece proprietar al bunurilor este firma care efectueaza expedierea sau transportul (firma din Italia) bunurilor respective, inregistrate in patrimoniul sau. in categoria transferurilor se cuprinde si tipul de operatiune la care faceti referire in intrebarea formulata: transportul/expedierea de bunuri mobile corporale din Italia in Romania cu scopul constituirii unui stoc destinat vanzarii bunurilor respective pe teritoriul Romaniei.
Recunosc faptul ca pentru astfel de operatiuni nu exista reglementari contabile si fiscale corelate astfel incat sa existe o concordanta intre evidenta contabila si evidenta fiscala. Deoarece la momentul transferului efectuat de firma mama din Italia, bunurile nu sunt proprietatea sucursalei din Romania, va recomand:
→ d.p.d.v. contabil: sa inregistrati bunurile receptionate in contul 8033 ,,Valori materiale primite in pastrare sau custodie,,.
In debitul acestui cont, bunurile se inregistreaza la preturile mentionate in factura proforma, iar in credit, la aceleasi preturi, bunurile iesite din ,,custodie,, prin vanzarea acestora catre diversi clienti. Soldul contului reprezinta valoarea bunurilor receptionate in baza facturii proforma, dar nevandute la un moment dat. Factura proforma poate avea si rolul unui ,,aviz de insotire a marfurilor,,.
Asa cum am mentionat anterior, vanzarea bunurilor se inregistreaza in creditul contului 8033 si concomitent se inregistreaza ca intrare in contul 371, in baza facturii comerciale primite de la firma din Italia emisa ca urmare a punctajului efectuat. Firma din Italia poate emite factura comerciala pana pe data de 15 a lunii urmatoare efectuarii punctajului. Concomitent cu inregistrarea facturii emise catre clientul intern prin formula contabila.
411 = 707
si
411 = 4427,
se descarca si gestiunea de marfuri prin inregistrarea
607 = 371.
→ d.p.d.v. fiscal: sa evidentiati bunurile receptionate intr-un registru special intocmit in acest scop. Acest registru nu este reglementat prin Codul fiscal sau prin normele de aplicare, dar consider ca trebuie creat deoarece, nefiind proprietari ai bunurilor respective, operatiunea de primire a bunurilor nu poate fi evidentiata intr-un jurnal pentru cumparari. Tocmai aici se constata neconcordanta intre contabilitate si fiscalitate:
4426 = 4427.
In situatia in care programul contabil in care lucrati (de regula Italia lucreaza cu programul SAP) nu va furnizeaza o astfel de evidenta extracontabila cantitativ-valorica a bunurilor, aveti posibilitatea sa creati acest ,,registru,, pe calculator, la nivelul sucursalei din Romania. Drept reper, orientati-va dupa modelul registrului nontransferurilor de bunuri reglementat prin O.M.E.F. nr. 1372 din 6 mai 2008 privind organizarea evidentei in scopul taxei pe valoarea adaugata, conform art. 156 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (M.Of. nr. 364 din 13 mai 2008). Pentru identificarea operatiunilor, ar fi utile urmatoarele coloane:
1.data transportului/expedierii;
2.data efectuarii receptiei;
3.bunuri transferate: descriere, cantitate, pret, valoare;
4.bunuri care se returneaza: descriere, cantitate, pret, valoare;
5.bunuri care se vand pe teritoriul Romaniei: descriere, cantitate, pret, valoare, document de primire (factura firmei din Italia ), document de vanzare (numarul si data facturii emise de sucursala din Romania);
Pentru a exista concordanta dintre evidenta contabila si evidenta fiscala, consider ca operatiunea poate fi considerata o achizitie intracomunitara propriu-zisa doar la momentul in care bunurile respective sunt vandute si firma din Italia emite o factura comerciala. in acest sens, consider ca doar in baza unei facturi comerciale ca document justificativ de vanzare a bunurilor se poate face inregistrarea
4426 = 4427.
Argumentez aceasta afirmatie si prin faptul ca operatiunile asimilate nu se raporteaza prin Declaratia recapitulativa trimestriala reglementata prin O.A.N.A.F. nr. 552 din 28 martie 2008 pentru aprobarea modelului si continutului formularului "Declaratie recapitulativa privind livrarile/achizitiile intracomunitare de bunuri" (M. Of. nr. 294 din 15 aprilie 2008). in cadrul unei operatiuni asimilate, nu se transfera dreptul de proprietate asupra bunurilor. Acest transfer are loc de abia in momentul emiterii facturii comerciale, motiv pentru care operatiunea se taxeaza prin formula
4426 = 4427
si se raporteaza doar dupa vanzare in declaratia recapitulativa cod 390.
Astfel, deoarece operatiunea este pentru firma din Italia o livrare intracomunitara asimilata si pentru firma din Romania o achizitie intracomunitara asimilata, consider ca operatiunea nu trebuie raportata prin declaratia recapitulativa cod 390 la momentul efectuarii.
In situatia in care inregistrati in evidenta contabila bunurile primite pe baza de proforma si in contabilitate bunurile pe baza facturii comerciale emise de furnizor, va recomand sa raportati in decontul de T.V.A. doar operatiunea de achizitie propriu-zisa. Doar asa va exista concordanta dintre decontul de T.V.A. cod 300 si operatiunile din declaratia cod 390.
Operatiunea prezentata de dvs. ,,stocuri la dispozitia clientului,, este o tehnica comerciala de vanzare reglementata fiscal si prin O.M.F.P. nr. 2216 din 22 decembrie 2006 pentru aprobarea Instructiunilor pentru aplicarea masurilor de simplificare cu privire la transferuri si achizitii intracomunitare asimilate prevazute la art. 128 alin. (10) si art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare publicat in M.Of. nr. 1040 din 28 decembrie 2006.
Prin aceasta tehnica comerciala ,,stocuri la dispozitia clientului,, , furnizorul transfera periodic bunuri intr-un depozit al clientului, dar transferul proprietatii asupra acestor bunuri intervine doar la data la care clientul scoate bunurile din depozit.
Pentru bunurile livrate in baza unui astfel de contract, data livrarii bunurilor de catre firma din Italia se considera data vanzarii bunurilor catre diversi clienti stabiliti pe teritoriul Romaniei.
Din acest motiv, intr-o prima etapa, operatiunea se considera doar un transfer = achizitie intracomunitara asimilata pentru perioada cuprinsa in intervalul dintre:
Regimul fiscal al vanzarii de bunuri in acest regim, intre parteneri stabiliti in state membre, este detaliat la articolul 4 din O.M.F.P. nr. 2216/2006 prin care sunt reglementate doua posibilitati:
Ca stat comunitar, Romania aplica acest regim al masurilor de simplificare in relatiile comerciale cu statele care agreeaza la randul lor acest regim: Austria, Belgia, Cehia, Estonia, Finlanda, Franta, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Luxemburg , Malta, Olanda, Slovacia, Marea Britanie.