Procedura arbitrala si aplicarea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului

Jurisprudenta Comisiei si Curtii Europene a Drepturilor Omului Comisia si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in deciziile lor, s-au pronuntat in mai multe randuri asupra aplicarii art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului cu privire la procedura arbitrala. Astfel, a fost facuta o distinctie intre arbitrajul obligatoriu conform unor legislatii statale (spre exemplu in materia dreptului muncii, in Germania, sau in material dreptului societar, in Suedia) si arbitrajul voluntar, permis partilor de legislatia statelor respective, dar in privint a carora partile au libertatea de a alege: in privinta arbitrajului obligatoriu potrivit legii statului in care acesta se desfasoara, Comisia Europeana a Drepturilor Omului a decis faptul ca este obligatorie respectarea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

In privinta arbitrajului voluntar, insa, Comisia sI Curtea Europeana a Drepturilor Omului au apreciat ca prin semnarea clauzei arbitrale partile au renuntat in mod voluntar la exercitarea unei parti a drepturilor prevazute de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, anume la dreptul la solutionarea litigiului de catre o instanta prevazuta de lege, alegand una conventionala, precum si la dreptul la solutionarea publica a litigiului. Mentionam, in acest sens, cazul R vs. Switzerland, cazul Pastore vs. Italy si cazul Osmo Suovaniemi and others vs. Finland.

Nu se considera insa ca partile au renuntat implicit, prin semnarea conventiei arbitrale, la dreptul ca procesul sa se desfasoare in mod echitabil si intr-un termen rezonabil, de o instanta independenta si impartiala. Totusi, in anumite conditii, a fost acceptat ca partile sa renunte la dreptul de a invoca lipsa de impartialitate a unui arbitru, cu conditia ca aceasta sa fi fost facuta in cunostinta motivului ce genereaza aceasta lipsa, ca renuntarea sa se fi facut intr-o maniera neechivoca si ca legea aplicabila procedurii de solutionare a litigiului sa permita o astfel de renuntare. In acest sens este, spre exemplu, motivarea in cazul Osmo Suovaniemi and others vs. Finland.

Ramane, asadar, la latitudinea legislatiei procedural nationale sa stabileasca elementele care sunt de ordine publica din ansamblul drepturilor procesuale mentionate in cadrul art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Totusi, Comisia a precizat ca responsabilitatea statelor nu este exclusa complet nici in cazul arbitrajului voluntar, insa se manifesta in controlul pe care il exercita asupra hotararii arbitrale in procedura de recunoastere si executare a hotararilor arbitrale, precum si in cea de anulare a hotararilor arbitrale, in care instantele statale sunt chemate sa asigure garantarea caracterului echitabil si corectitudinii procedurilor arbitrale, precum si faptul ca acestea s-au desfasurat cu respectarea drepturilor fundamentale, in mod special dreptul de a fi ascultat. O astfel de abordare se regaseste in cazul Heinz Schiebler vs. Germany si cazul Jakob Boss Sohne vs. Germany. [...]

Sunteti intr-un conflict de afaceri si nu stiti care este metoda potrivita pentru a iesi din acesta? Va ganditi sa apelati la justitia lenta si costisitoare, marcata de un formalism excesiv, ineficienta si adesea de coruptie? Spuneti NU! Pentru ca astazi ARBITRAJUL va garanteaza confidentialitate, timp scurt de solutionare a litigiului si costuri reduse de judecata! Este momentul sa va convingeti personal de acest deziderat!