BlogulSpecialistului → Contabilitate si fiscalitate → Macroeconomie vs. senectute
Este foarte simplu sa spui, din buze, ca o economie sanatoasa nu poate functiona decât ulterior asumarii unor sacrificii. Paradoxal, sunt de acord cu principiul pur liberal al “taierii cozii câinelui dintr-o data”. Masurile de protectie sociala se dovedesc, de multe ori, contraproductive si nu fac decât sa prelungeasca o durere. Nu produc bunastare si fac aproape imposibil “boom”-ul economic. În plus, ceea ce se da, prin concesii, într-o zona, se ia cu siguranta, prin compensatie, dintr-o alta. Este vorba, pur si simplu, despre un anestezic.
Exista însa si un alt mod de a pune problema. Un mod dincolo de ratiune. Pentru ca, vorbind despre cifre si date statistice, despre previziuni si indici, uitam un element esential – elementul uman. Economia este un mecanism. De acord! Însa mecanismul acesta are a sluji omului. Buna lui functionare are valoare numai raportat la bunastarea fiintei umane. Si, ajunsi în acest punct, trebuie sa ne punem întrebarea: despre care “om” vorbim? Daca este sa ne referim la omul tânar, atunci radicalismul masurilor macroeconomice pare a fi cel mai potrivit. Daca discutam însa despre generatia a III-a, ma tem ca nu mai putem mentine acelasi optimism debordant.
Oamenii acestia, batrâni cum sunt, firavi cum sunt, saraci cum sunt, – tot oameni sunt. Si nu poti sa nu te opresti putin si sa te întrebi: “Bine, dar, ce înseamna pentru o persoana trecuta de 60 de ani ca ‘în 10-15 ani, românilor le va merge mult mai bine’?”. Cu alte cuvinte, cum poti sa convingi un pensionar “sa se sacrifice”, “momentan”, având în vedere faptul ca, peste un deceniu-doua, va fi mai prosper? Este clar ca nu poti vorbi serios atunci când încerci sa convingi un vârstnic de faptul ca suferinta sa actuala este necesara si ca va fi compensata de fericirea ce licareste la linia orizontului.
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML