Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
Adoptia in Noul Cod Civil
Publicat de catre Www.e-juridic.roNr. vizualizari: 9522 / Rating utilizatori: 5 din 1 vot
„Adoptiile incuviintate inainte de intrarea in vigoare a Codului civil
raman supuse, in ceea ce priveste validitatea lor, legii in vigoare la
data cand au fost incuviintate.”
— Art. 49 din Legea 71 privind punerea in aplicare a noului Cod Civil
Expunere de motive
Adoptia se regasea in dreptul roman, avand un rol foarte important,
fiind intrebuintata si de imparati pentru a transmite conducerea
imperiului in mod identic transmiterii ereditare catre descendentii
firesti. Astfel, Tiberiu a fost adoptat de August si Nerone de Claudiu.
In vechiul drept romanesc, adoptia era reglementata in Codul Calimach,
sub denumirea de ,,infiala” (art. 236 si urm.); potrivit Codului
Caragea, ,,facerea de fii de suflet este dar spre mantuirea celor ce nu
au copii” (art. 1, partea a IV –a, capitolul 5). Codul civil roman de la
1864, inspirat de cel francez, reglementa adoptia sub forma unui
contract solemn incheiat intre adoptator si adoptat (art. 309-324), in
Titlul VIII - „Despre adoptie”. Dispozitiile din Codul civil au fost
abrogate incepand cu anul 1954, cand a intrat in vigoare Codului
familiei, aprobat prin Legea nr. 4/1953 (urmata de Decretul 52/1954
pentru punerea in aplicare a Codului Familiei si a Decretului privitor
la persoanele fizice si persoanele juridice). Vreme de peste o jumatate
de secol adoptia a avut sediul reglementarii in acest cod al familiei
(art. 66 – 85). Dispozitia cu valoare de principiu, conform careia
infierea se incheie numai in interesul celui infiat (art. 66) era
progresista la vremea sa, ca si alte aspecte precum motivatia adoptiei,
care se centraza pe adoptat, desi initial era strict legata de
adoptator. Incepand cu intrarea in vigoarea a Codului familiei, adoptia
nu mai este instrumentul prin care cel care-si doreste un copil il poate
avea, ci mijlocul prin care copilul poate primi familia de care are
nevoie. Dupa caderea regimului comunist, prin Legea nr. 11/1990 privind
incuviintarea infierii (care avea doar 9 articole) s-a reglementat, in
principal, o noua procedura a adoptiei, iar „dispozitiile prevazute in
Capitolul III din Codul familiei se modifica in mod corespunzator”
prevederilor legii, fiind abrogate expres articolele 73 si 74 din Codul
familiei si Decretul nr. 137 din 23 martie 1956. O.U.G. nr. 25/1997 cu
privire la regimul juridic al adoptiei a abrogat toate dispozitiile
anterioare. Acest moment marcheaza separarea reglementarii adoptiei de
Codul familiei. Noul cadru juridic tinea seama de documentele
internationale la care Romania era parte. In scopul armonizarii
legislatiei interne cu reglementarile si practicile internationale in
domeniu, a fost adoptata Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al
adoptiei intrata in vigoare la 1 ianuarie 2005, data de la care
reglementarile anterioare, precum si orice dispozitie contrara sunt
abrogate.
Legiuitorul a inteles ca in realizarea operei de codificare a
dispozitiilor fundamentale cu caracter civil sa readuca in noul Cod
civil reglementarea aspectelor esentiale privind adoptia, urmand ca
acestea sa coexiste cu legislatia speciala in materie. Astfel, in Codul
civil se regasesc definitia notiunii si principiile adoptiei, conditiile
de fond ale adoptiei (persoanele care pot fi adoptate, persoanele care
pot adopta, consimtamantul la adoptie) efectele adoptiei si incetarea
adoptiei. Corespunzator acestora, articolele 451 – 482 din cod, cuprinse
in Capitolul III – „Adoptia” al Cartii a II-a – “Despre familie”,
Titlul III – “Rudenia”, este structurat in patru sectiuni: Sectiunea 1 –
“Dispozitii generale”, Sectiunea a 2-a – „Conditii de fond ale
adoptiei”, Sectiunea a 3-a – “Efectele adoptiei” si Sectiunea a 4-a –
„Incetarea adoptiei”.
Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind
Codul civil, a adus cateva modificari care vizau clarificari
terminologice, insa si cateva dispozitii noi fata de textul codului.
Astfel, la articolul 452, care contine principiile adoptiei, a mai fost
adaugat si acela privind celeritatea indeplinirii oricaror acte
referitoare la procedura adoptiei, extinderea situatiilor in care
instanta de tutela poate trece peste refuzul parintilor firesti sau a
tutorelui de a consimti la adoptie, prin inlaturarea sintagmei „in cazul
copilului abandonat” din textul articolului 467 din cod, reglementarea
unui nou caz de desfacere a adoptiei, atunci cand fata de copilul
adoptat se ia o masura de protectie prevazuta de lege (introducerea
alineatului 2 la art. 476) si, respectiv introducerea prevederii privind
posibilitatea desfacerii adoptiei la cererea adoptatorului numai dupa
ce adoptatul a dobandit capacitatea de exercitiu, chiar daca faptele
acestuia au fost savarsite anterior (introducerea alineatului 3 la art.
477).
In mod evident, adoptia in dreptul romanesc este o adoptie intre vii,
ramanand doar istorie adoptia renumeratorie si cea testamentara, care au
existat multa vreme in Franta (desfiintate in 1923). Adoptia prevazuta
de noul Cod civil este conceputa numai cu efecte depline. Articolul 77
din Codul familiei, inainte de abrogarea lui, prevedea ca „Infierea nu
da nastere rudeniei intre cel infiat si rudele celui care infiaza, in
afara de cazul aratat in art. 79”, care reglementa ca situatie speciala
adoptia cu „efectele unei filiatii firesti”. Acesta a fost si spiritul
reglementarii initiale a adoptiei in Codul civil, in sensul ca prin
efectul adoptiei adoptatul sa devina fiul adoptatorului, ca si cum ar fi
copilul sau legitim, dar raporturile de rudenie se limitau la persoana
adoptatorului, nestabilind raporturi de familie complete intre adoptat
si familia adoptatorului. Marii juristi ai vremii sintetizau astfel:
„adoptia nu imita intocmai rudenia rezultand din filiatia legitima”
Astfel, pana la Ordonanta de urgenta nr. 25/1997 cu privire la regimul
juridic al adoptiei, existau cele doua tipuri de adoptie: cu efecte
restranse si cu efecte depline, pe care doctrina le trata in mod
distinct.
Reglementarile in materia adoptiei care se regasesc in noul Cod civil
sunt doar cele fundamentale. Ele sunt preluate, in majoritatea lor, din
Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, cu abrogarea
articolelor corespunzatoare din aceasta lege speciala prin art. 230 lit.
y) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009
privind Codul civil. Unele texte insa au fost reformulate sau nu se mai
gasesc in integralitatea lor, cu consecinte asupra felului in care va
functiona institutia juridica a adoptiei dupa intrarea in vigoare a
codului. O serie de articole din noul Cod civil trimit, insa la legea
speciala: in ceea ce priveste procedura adoptiei in general (art. 454
alin.2), conditiile si procedura adoptiei internationale (art. 453),
atestarea indeplinirii conditiilor prevazute pentru adoptator (art. 461
alin.2), conditiile in care se exprima consimtamantul (art. 468), modul
in care adoptatul este informat cu privire la adoptie si la familia sa
de origine (art. 474). Legea nr. 273/2004 este si ea intr-un proces de
modificare, existand un proiect de act normativ in dezbaterea
parlamentului, care contine o serie de propuneri necesare nu doar pentru
textele legii speciale, ci si pentru o parte dintre textele ce vor fi
abrogate, urmare preluarii lor in Codul civil. De exemplu o serie de
conditii legate de persoana adoptatorului, propuse de acest proiect, ar
trebui sa se regaseasca in cod, respectiv interdictia de a adopta pentru
persoana care a fost condamnata definitiv pentru o infractiune
impotriva persoanei sau impotriva familiei, savarsita cu intentie precum
si pentru orice alta infractiune referitoare la traficul de persoane si
traficul si consumul ilicit de droguri, persoana sau familia a carui
copil beneficiaza de o masura de protectie speciala sau persoana care a
fost decazuta din drepturile parintesti.
In acelasi sens, al protejarii copilului, trebuie argumentata si
extinderea interdictiei de a adopta si asupra persoanei al carei sot se
afla in una dintre situatiile mentionate, dat fiind ca minorul adoptat
va avea acelasi domiciliu cu al adoptatorului si, astfel, va ajunge sa
locuiasca, practic, si cu sotul sau sotia adoptatorului (care a fost
condamnat/condamnata pentru infractiuni savarsite cu violenta sau pentru
trafic de persoane sau de droguri) sau a avut o astfel de conduita
asupra propriului copil, incat a fost necesara luarea unei masuri de
protectie speciala. In consecinta, minorul se va gasi in ipostaza de
eventuala victima a sotului/sotiei adoptatorului sau, in aceeasi masura
in care s-ar fi gasit daca insusi adoptatorul ar fi fost cel condamnat.
De asemenea este necesara extinderea interdictiei de a adopta si pentru
persoana al carui sot se afla in aceste situatii sau sufera de boli
psihice ori handicap mintal. Se observa ca textul articolului 459 din
noul Cod civil, astfel cum a fost modificat prin legea de punere in
aplicare a exclus referirea la gravitatea bolii psihice, pastrand
interdictia pentru persoanele cu boli psihice si handicap mintal.
Nereferindu-se, deci, numai la acele boli psihice care afecteaza
discernamantul, Codul, in opinia noastra, nu are in vedere exclusiv
capacitatea adoptatorului de a face acte de administrare sau dispozitie
pentru bunurile minorului sau de a-l reprezenta pe acesta, ci,
stabileste aceasta interdictie pentru a pune la adapost pe minor de
acele manifestari si comportamente specifice bolnavului psihic sau
persoanei cu handicap mintal care ar putea pune in primejdie
integritatea fizica sau viata minorului, dar si dezvoltarea sa psihica
si morala.
La fel de nociva pentru dezvoltarea fizica si psihica, dar si pentru
educatia minorului adoptat, poate fi si convietuirea cu sotul/sotia
adoptatorului care sufera de o boala psihica sau are un handicap psihic
si este in interesul superior al minorului de a nu fi adoptat de o
persoana care convietuieste cu un bolnav psihic. In conditiile in care
legiuitorul nu a avut in vedere introducerea acestor prevederi in cod cu
prilejul operarii mai multor modificari ale acestuia prin legea de
punere in aplicare, este delicat de discutat despre o noua modificare a
textelor referitoare la adoptie din cod in perioada imediat urmatoare
intrarii lui in vigoare.
Definitia adoptiei – art. 451 – „Notiunea”, preia definitia data in art.
1 din Legea nr. 273/2004: „Adoptia este operatiunea juridica prin care
se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si
legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului.” In opinia
unor juristi , aceasta este o definitie incompleta deoarece nu se refera
si la incetarea legaturii de rudenie cu parintii firesti si rudele
acestora. Evolutia acestei definitii pleaca de la aceea de „contract
care intervine intre adoptator si adoptat” in prima forma a Codului
civil. In definitia pe care O.U.G. nr. 25/1997 o continea, adoptia era o
„masura speciala de protectie a copilului”. Dintre opiniile exprimate
in doctrina cu privire la natura juridica a adoptiei, legiuitorul a
imbratisat, inca de adoptarea Legii 273/2004, teza operatiunii juridice.
In ceea ce priveste principiile adoptiei, Codul civil nou, in articolul
452, astfel cum a fost completat prin Legea nr. 71/2011, reda doar patru
principii, desi Legea nr. 273/2004 prevede, in articolul 2, sase
principii. Acestea sunt: a) interesul superior al copilului; b)
necesitatea de a asigura cresterea si educarea copilului intr-un mediu
familial; c) continuitatea cresterii si educarii copilului, tinandu-se
seama de originea sa etnica, lingvistica, religioasa si culturala; d)
celeritatea in indeplinirea oricaror acte referitoare la procedura
adoptiei; Chiar daca in literatura de specialitate s-a afirmat ca
interesul superior al copilului este principiul sintetic si de
importanta primordiala si ca celelalte principii „nu sunt decat fatete,
detalii” ale acestuia, consideram ca principiile de la literele b) si c)
trebuiau prevazute distinct, deoarece adoptia (in cazul in care
adoptatorii nu fac parte dintre rudele adoptatului) presupune schimbarea
mediului, conditiilor, obiceiurilor, comunitatii, religiei sau chiar
limbii copilului, iar existenta acestor principii, corespunzatoare unor
drepturi ale copilului, incumba obligatii corespunzatoare, determinate
si determinabile pentru adoptator. In ceea ce priveste „principiul
informarii copilului si luarii in considerare a opiniei acestuia in
raport cu varsta si gradul sau de maturitate” si „principiul garantarii
confidentialitatii in ceea ce priveste datele de identificare ale
adoptatorului sau, dupa caz, ale familiei adoptatoare, precum si in ceea
ce priveste identitatea parintilor firesti”, care nu sunt in textul
articolului 452 din noul Cod, acestea se regasesc in sinteza in art. 474
si sunt dezvoltate in legea speciala.
Articolul 455 din noul Cod civil, desi poarta denumirea marginala
„Varsta adoptatului”, nu mai face referire, in textul sau, la varsta
majoratului, asa cum prevede art. 5 alin. (2) din Legea nr. 273/2004 si
cum prevedeau toate reglementarile anterioare. Totusi, textul pentru
care a optat legiuitorul: „Copilul poate fi adoptat pana la dobandirea
capacitatii depline de exercitiu”, contine doua trimiteri la statutul
minorului (prin folosirea cuvantului copil si prin raportarea la
momentul dobandirii capacitatii depline de exercitiu). Aceasta
reglementare corespunde filozofiei noului Cod, care, in Sectiunea a 2-a a
Titlului referitor la „persoana fizica”, pe langa regula dobandirii
capacitatii de exercitiu la data cand persoana devine majora si in
situatia minorului casatorit, reglementeaza un nou caz de dobandire a
capacitatii de exercitiu anticipata, pentru minorul mai mare de16 ani,
prin hotararea instantei de tutela. In consecinta, minorii care vor avea
capacitate de exercitiu deplina inainte de varsta de 18 ani, vor putea
fi adoptati numai daca sunt indeplinite conditiile de la alineatul 2 al
articolului 455 din cod.
Jurisprudenta
„Persoana majora poate fi infiata numai daca in timpul minoritatii a
fost crescuta de cel care doreste sa infieze. Desi legea nu precizeaza
continutul notiunii de „crestere” si nici nu o conditioneaza de o anume
durata in timpul minoritatii, totusi, fata de scopul urmarit de
legiuitor, de a se asigura copilului minor ce urmeaza a fi infiat
aceleasi conditii de crestere si dezvoltare fizica si morala sau
intelectuala, pe care le-ar fi avut in familia fireasca, prin „crestere”
trebuie sa se inteleaga nu numai acordarea intretinerii in timpul
minoritatii, ci si existenta unor raporturi intre infiat si infietor
asemanatoare celor existente intre parinte si copil, concretizate prin
natura relatiilor dintre acestia. „Cresterea de catre infietor in timpul
minoritatii a celui ce urmeaza a fi infiat, dar care devenise major in
momentul infierii, constituie una dintre conditiile de validitate a
infierii, iar nerespectarea ei atrage nulitatea absoluta a infierii,
care poate fi invocata de orice parte interesata. Prin urmare, calitatea
procesuala activa o are in aceasta situatie si infietorul, care poate
cere desfiintarea infierii pe motiv ca nu au fost respectate conditiile
legale”.
(Tribunalul Suprem, Sectia civila, decizia 69 din 15 ianuarie 1971. In
acelasi sens, Curtea Suprema de Justitie, Sectia civila, decizia nr.
3095/1995, Buletinul jurisprudentei, 1995, p.77)
Obligativitatea efectuarii anchetei sociale,potrivit art. 3 alin. 3 din
Legea nr. 11/1990 privind incuviintarea adoptiei ,nu impune ca instanta
de judecata sa-si insuseasca concluziile acestei anchete,solutia
adoptata trebuind sa fie rezultatul analizei intregului material
probator ,examinat in lumina interesului primordial al minorului. Ca
urmare ,este gresit a se respinge o cerere de adoptie numai pentru ca
s-a cerut acest lucru prin referatul de ancheta sociala.
(C.S.J., s.civ., dec .nr. 1962/1991 ,”Dreptul” nr. 7/1992 ,pag. 75 Doctrina si jurisprudenta romana 1989-1994)
Potrivit art.71 din C. familiei ,consimtamantul parintelui adoptiv se da fie prin declaratie
in fata instantei care incuviinteaza adoptia ,fie prin inscris autentic
.Dispozitiile din Codul familiei si cele ale Legii nr. 11/1990 privind
incuviintarea adoptiei nu interzic insa ca persoana care adopta un copil
sa-si exprime consimtamantul prin mandat ,dand procura in acest sens
,in conditiile prevazute de art. 1532 si urmatoarele din Codul civil.
(C.S.J., s.civ. ,dec. nr. 1731 /1991 ”Dreptul” nr. 5 /1992 ,pag.82,Doctrina si jurisprudenta romana 1989-1994)
Potrivit art. 79 alin. 3 din Codul familiei ,dispozitiile nr. 78 alin.
1,2 si 4 din acelasi cod ,sunt aplicate si in situatia adoptiei cu toate
efectele unei filiatii firesti ,iar conform acestor prevederi legale
adoptatul dobandeste ,prin adoptie , numele acelui care adopta. In
raport cu prevederile legale mentionate ,rezulta ca nu se poate
incuviinta ca minorul adoptat sa poarte vechiul sau nume adaugat la cel
dobandit prin adoptie .
(C.S.J., s.civ., dec. nr. 2037/1991, Doctrina si jurisprudenta romana 1989-1994)
Potrivit dispozitiilor art.5 alin.2 si 3 din Legea nr. 11/1990 privind
incuviintarea adoptiei ,judecarea cererii se face cu citarea celor
prevazuti in art. 70 din C. familiei si a autoritatii tutelare ,precum
si cu participarea procurorului ,efectuarea anchetei sociale fiind
obligatorie. Cand adoptia se refera la un major ,potrivit dispozitiilor
legale mentionate,procurorul trebuie sa participe la judecata ,insa nu
este necesara efectuarea anchetei sociale si nici citarea autoritatii
tutelare, efectuarea acestor acte fiind obligatorie numai cand adoptia
se refera la minori.
(C.S.J., s.civ., dec. nr. 547 din 11 martie 1993 ,in ”Dreptul” nr. 7/1994 ,p.74 Doctrina si jurisprudenta romana 1989-1994)
Corelatii cu alte norme
- art. 398 alin.(2) din noul Cod civil – referitor la dreptul parintelui
care nu exercita autoritatea parinteasca de a consimti la adoptie; -
art. 274 alin.(3) referitor la interzicerea casatoriei intre rude,
aplicabile si in cazul rudeniei din adoptie; - art. 2607 – 2610 din noul
Cod civil – referitor la legea aplicabila in caz de conflict de legi; -
art. 49 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii
nr.287/2009 privind Codul civil, referitoare la legea aplicabila
validitatii adoptiilor incuviintate inainte de intrarea in vigoare a
noului Cod civil; - art. 230 lit. y) din Legea nr. 71/2011 - abrogarea
unor texte din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei. -
Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare; - Legea 274/2004 privind
infiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Roman pentru Adoptii,
republicata; - Legea 275/2004 pentru modificarea Ordonantei de Urgenta a
Guvernului nr. 12/2001 privind infiintarea Autoritatii Nationale pentru
Protectia Copilului si Adoptie - Conventia Europeana de la Strasbourg
revizuita in materia adoptiilor de copii, semnata de Romania la 4 martie
2009, - Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia
adoptiei internationale, incheiata la Haga la 29 mai 1993, ratificata de
Romania prin Legea nr. 84/1994; - Conventia Organizatiei Natiunilor
Unite cu privire la drepturile copilului, din 20 noiembrie 1989,
ratificata de Romania prin Legea nr. 18/1990; - Legea nr. 272/2004
privind protectia si promovarea drepturilor copilului, cu modificarile
si completarile ulterioare
Elemente de drept comparat
Asa cum s-a aratat, principalele prevederi din Codul civil sunt preluate
din Legea nr. 273/2004 si, fiind norme cu caracter general, au, in cele
mai multe cazuri, o traditie in reglementarea acestei institutii in
dreptul romanesc. Codul civil din Quebec contine, insa, nu doar
prevederi referitoare la persoanele care pot fi adoptate, care pot
adopta si la consimtamantul la adoptie, ci prevede, inclusiv procedura
adoptiei, reglementari pentru situatia adoptarii unui copil dinafara
Quebec, dar si texte detaliate referitoare la asigurarea
confidentialitatii datelor privind adoptia si la modalitatea de
informare a copilului sau a rudelor apropiate, care se regasesc, la noi,
in Legea nr. 273/2004. Sub anumite aspecte, Codul civil din Quebec
contine formulari mai clare pentru unele texte din Codul nostru, carora
literatura si practica noastra judiciara le-a dat o interpretare
unitara, raportandu-se la spiritul legii, acolo unde litera ei nu era
foarte clara. De exemplu, pentru situatia adoptiei majorului, Codul
Quebec prevede ca adoptatorii trebuie sa fi avut in timpul minoritatii
copilului „rol de parinte”, sa-l fi inlocuit pe acesta: „ art. 545 – (1)
Une personne majeure ne peut être adoptée que par ceux qui, alors
qu'elle était mineure, remplissaient auprès d'elle le rôle de parent.
(2) Toutefois, le tribunal peut, dans l'intérêt de l'adopté, passer
outre à cette exigence.” O formulare similara in codul nostru civil ar
fi clarificat faptul ca simpla furnizare a unor mijloace materiale
copilului, fara dovada dezvoltarii unor relatii similare celor care se
stabilesc intre parinte si copil, bazate pe afectiune, nu poate fi
considerata ca intrunind conditiile adoptiei. In plus, exceptia
instituita de alineatul (2) al aceluiasi articol ar fi fost utila si in
codul nostru, pentru a fi avuta in vedere de catre instanta care
incuviinteaza adoptia, cu atat mai mult cu cat, in cazul in care aceasta
a fost incuviintata cu nesocotirea prevederilor legale, noul Cod civil
prevede, in art. 481, cu denumirea marginala „Mentinerea adoptiei”, ca:
„Instanta poate respinge cererea privind nulitatea daca mentinerea
adoptiei este in interesul celui adoptat”.
Propunerea legislativa privind sistemul de pensii si alte drepturi de asigurari sociale ale avocatilor a fost adoptata luni de Senat, in calitate de...
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML