Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
NCC - Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte
Publicat de catre Www.e-juridic.roNr. vizualizari: 9315 / Rating utilizatori: 5 din 1 vot
(1) Daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al
copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie
exercitata numai de catre unul dintre parinti.
(2) Celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de
crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la
adoptia acestuia.
Punere in aplicare
Punerea in aplicare este imediata, incepand cu data de 1 octombrie 2011.
„Dispozitiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale
situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acestuia
derivate din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie,
adoptie si obligatia legala de intretinere, din raporturile de
proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de
vecinatate, daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in
vigoare a Codului civil.”
— Art. 5. litera (2) din legea 71/2011
Comentariu
Conform Art. 507, un parinte care nu este mort, nu este declarat mort
sau nu este incapabil de isi exprima vointa are autoritate parinteasca
deplina asupra copilului sub rezerva cazului in care instanta, din
motive bine intemeiate ce tin de interesul superior al copilului (de
exemplu cazuri de abuz, exploatare, neglijenta, etc.) i-a retras acestui
parinte autoritatea parinteasca asupra minorului (conform Art. 398 sau
Art. 399) sau, mai mult, l-a decazut din drepturile parintesti (conform
Art. 508). Prin urmare un parinte nu poate cere decaderea sa din
drepturile parintesti sau retragerea autoritatii parintesti pe care o
are asupra minorului.
Aceasta deoarece, pe de o parte, autoritatea parinteasca asupra
minorului nu este doar un drept al parintelui ci si un drept al
copilului de care copilul poate fi lipsit doar in situatii speciale ce
tin de interesul sau superior, iar pe de alta parte autoritatea
parinteasca asupra minorului implica numeroase obligatii pentru
parintele in cauza. In acest sens, instanta trebuie sa cerceteze cu
precautie tranzactiile sau intelegerile prezentate de parinti care
implica faptul ca unul dintre parinti doreste sa renunte benevol la
autoritatea parinteasca. Instanta trebuie sa incuviinteze o astfel de
tranzactie doar daca exista motive foarte bine intemeiate din punctul de
vedere al interesului superior al minorului, care sa o faca sa creada
ca pastrarea autoritatii parintesti de catre acel parinte ar dauna
intereselor copilului.
Totusi exista cazuri in care dupa divortul sau separarea parintilor
Custodia comuna nu este in interesul copilului. Desi regula impusa de
noul cod civil este aceea de a se pleca pe prezumtia de autoritate
parinteasca comuna, daca interesul superior al copilului o reclama,
judecatorul poate opta pentru autoritate parinteasca exercitata de catre
unul dintre parinti (adica custodie unica). Este importanta, din acest
punct de vedere, jurisprudenta statelor care au implementat custodia
comuna acum 10-20 de ani, ca de pilda Olanda. Conform jurisprudentei
olandeze:
* Se acorda custodie unica atunci cand un parinte este alcoolic sau
sufera de o boala psihica grava, spre exemplu, este posibil ca
respectivul parinte sa nu poata lua decizii referitoare la scolarizarea
minorului sau tratamentul medical pe care acesta ar trebui sa il urmeze
(jurisprudenta Curtii Supreme a Olandei 18 martie 2005, LJN AS 8525).
* Nu reprezinta o baza suficienta pentru a decide custodie unica faptul
ca unul dintre parinti nu doreste sa mai colaboreze cu fostul sot sau
fosta sotie in procesul decizional privind cresterea copilului, acest
fapt nu este suficient ca instanta sa se abata de la regula generala si
sa garanteze custodie unica (Curtea Suprema a Olandei 10 septembrie
1999, NJ2000, 20 m. nt. S.F.M. Wortmann ; Curtea Suprema a Olandei 15
decembrie 2000, NJ 2001, 123 m. nt S.F.M. Wortmann).
* Chiar daca ambii parinti solicita un aranjament de tip custodie unica
completat de un drept de acces, acest fapt nu va fi o baza suficienta
pentru a garanta decizia finala a instantei. (Asser-De Boer, par.820d).
De fapt, singura modalitate care garanteaza acordarea custodiei unice
este daca parintii pot convinge instanta ca un aranjament de tip
custodie unica serveste mai bine intereselor copilului decat custodia
comuna.
* Curtea Suprema a Olandei a formulat un test pentru a determina cand
trebuie aprobata cererea de custodie unica formulata de unul dintre
parinti. Judecatorul procesului trebuie sa fie convins ca problemele
dintre parinti sunt atat de serioase incat riscul ca minorul sa sufere
ca urmare a continuarii custodiei comune, sa fie atat de mare incat sa
nu poata fi acceptat. Ba mai mult, nu trebuie sa existe nicio asteptare
ca problemele parintilor sa poata fi rezolvate in viitorul apropiat.
(Curtea Suprema a Olandei 18 martie 2005, LJN AS8525, Curtea Suprema a
Olandei 15 februarie 2008, LJN BB9669). Aceasta regula are de la 1
martie 2009 putere statutara deoarece este inclusa in Articolul 1 :
251a(1) al Codului Civil Olandez (Continuare al actului Parenthood and
Careful Divorce Act, 27 noiembrie 2008, Staatsblad 2008, 500 Articolul
J. Rezolutie de Implementare 6 februarie 2009, Staatsblad 2009, 56).
Pentru detalii cu privire la situatiile in care custodia unica este de
preferat custodiei comune, va recomandam Manualul de acordare a
custodiei editat de catre ARPCC
Elemente de drept comparat
Comparatie cu vechiul Cod al Familiei abrogat
In vechiul Cod Civil, incredintarea catre unul dintre parinti (asa
numita custodie unica) era regula in materia incredintarii copiilor dupa
divort sau separarea minorilor. Aceasta stare de fapt a fost inversata
de intrarea in vigoare a prevederilor noului Cod Civil care impune ca
regula autoritatea parinteasca comuna (adica custodia comuna):
„Instanta judecatoreasca va hotari, o data cu pronuntarea divortului,
caruia dintre parinti vor fi incredintati copiii minori. In acest scop,
instanta va asculta parintii si autoritatea tutelara si, tinand seama de
interesele copiilor, pe care de asemenea ii va asculta daca au implinit
varsta de zece ani, va hotari pentru fiecare dintre copii, daca va fi
incredintat tatalui sau mamei.”
— Art. 43 paragraful (1) din vechiul Cod Civil
„Parintele divortat, caruia i s-a incredintat copilul, exercita cu privire la acesta drepturile parintesti.
Cand copilul a fost incredintat unei alte persoane sau unei institutii
de ocrotire, instanta judecatoreasca va stabili care dintre parinti va
exercita dreptul de a-i administra bunurile si de a-l reprezenta sau de
a-i incuviinta actele. Persoana sau institutia de ocrotire careia i s-a
incredintat copilul va avea fata de acesta numai drepturile si
indatoririle ce revin parintilor privitor la persoana copilului.
Dispozitiile art. 108 se aplica prin asemanare.
Parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza
dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la
cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala.”
Propunerea legislativa privind sistemul de pensii si alte drepturi de asigurari sociale ale avocatilor a fost adoptata luni de Senat, in calitate de...
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML