Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
Limitele dreptului de proprietate privata
Publicat de catre Www.e-juridic.roNr. vizualizari: 4078 / Rating utilizatori: 5 din 1 vot
I. Clauza de inalienabilitate, reglementare noua in dreptul civil roman
Clauza de inalienabilitate, ca stipulatie inserata intr-un contract, de
cele mai multe ori translativ de proprietate (donatie, vanzare, schimb),
prin care proprietarul bunului dobandit prin contract se obliga sa nu
il instraineze pentru un anumit termen, nu era reglementata in Codul
civil de la 1864.
Cu toate acestea, in practica instantelor romane, pe baza unor analize
produse in literatura de specialitate, s-a recunoscut, in anumite
cazuri, valabilitatea unor asemenea clauze.
Neindoielnic, avantajul introducerii unei reglementari – in cazul de
fata, este vorba de dispozitiile art.627-629 din Noul Cod civil (NCC) –
este acela de a reduce riscul unei practici neunitare si imprevizibile,
cu efecte daunatoare asupra increderii cetatenilor in drept si in
justitie, risc mai mare atunci cand judecatorul „opereaza” cu institutii
ce nu se bucura de o recunoastere legala explicita.
II. Conditiile de validitate a clauzei de inalienabilitate
Clauza de inalienabilitate, pentru a fi valabila, trebuie sa fie
esentialmente temporara (a), intemeiata pe un interes legitim si serios
(b). Ea nu impiedica transmisiunea succesorala (c) si este subinteleasa
in anumite conventii (d).
a) In ceea ce priveste durata pentru care proprietarul bunului dobandit
prin conventia in care este stipulata clauza se poate obliga sa nu
incheie acte de instrainare, legea fixeaza un termen maximal : 49 de ani
(art.627 alin.1 teza intai NCC). Acest termen nu trebuie, insa, privit
ca un termen „garantat” de legiuitor, ci ca unul strans legat de o
conditie „calitativa”, si anume aceea a unui „interes serios si
legitim”.
b) „Interesul serios si legitim” nu este definit ori detaliat de lege
(art.627 alin.1 teza intai NCC), deoarece varietatea situatiilor
intalnite in practica raporturilor contractuale recomanda sa nu se
recurga la enumerari limitative.
De multe ori, clauza de inalienabilitate este stipulata in contracte cu
titlu gratuit, de tipul contractului de donatie, in care celui
gratificat i se impune „sarcina” de a nu renunta la proprietatea bunului
printr-o vanzare ulterioara. Aceasta sarcina, constand intr-o clauza de
inalienabilitate, este stipulata ca expresie a interesului donatorului
de a avea garantia ca gratificatul – o ruda apropiata ori un prieten
foarte bun -, mentinandu-si calitatea de proprietar, va culege direct
foloasele acestei calitati cel putin o anumita durata de timp (ex.
unchiul doneaza nepotului o locuinta, stipuland inalienabilitatea pana
la finalizarea studiilor universitare, locuinta fiind situata in
proximitatea facultatii).
Clauza de inalienabilitate poate fi, insa, stipulata si in contracte cu
titlu oneros, de tipul vanzarii. De altfel, legea face referire
explicita la o asemenea posibilitate atunci cand precizeaza ca prezumtia
relativa, de caracter determinant al clauzei in raport cu contractul in
care este stipulata, functioneaza in cazul contractelor cu titlu oneros
(art.627 alin.3 teza a doua NCC).
In toate cazurile, conditia interesului legitim si serios are prioritate
fata de durata pentru care s-a stipulat inalienabilitatea. In acest
sens, legea (art.627 alin.2 NCC) permite ca dobanditorul sa fie
autorizat de instanta „sa dispuna de bun daca interesul care a
justificat clauza de inalienabilitate a bunului a disparut sau daca un
interes superior o impune”.
Revenind la exemplul, mai sus citat, in care nepotul a fost gratificat
cu o locuinta situata in apropierea facultatii, daca, din diferite
motive, se va gasi in situatia de a-si finaliza studiile universitare,
va dispare interesul care justifica stipularea inalienabilitatii, astfel
incat va fi in drept sa se adreseze judecatorului, printr-o cerere
formulata in contradictoriu cu unchiul-donator, spre a fi autorizat sa
vanda locuinta inainte de data la care ar fi urmat, daca nu intervenea
situatia in discutie, sa isi finalizeze studiile universitare.
c) Legea mentioneaza ca stipularea inalienabilitatii nu se opune
transmiterii bunului pe cale de succesiune (art.627 alin.5 NCC). In
termenii aceluiasi exemplu, decesul celui gratificat, survenit anterior
finalizarii studiilor si, totodata, anterior, duratei pentru care s-a
stipulat inalienabilitatea, nu va face ca bunul sa revina in patrimoniul
unchiului-donator, ci sa fie dobandit de mostenitorii gratificatului.
d) Legea prevede ca inalienabiltiatea „este subinteleasa in conventiile
din care se naste obligatia de a transmite in viitor proprietatea catre o
persoana determinata sau determinabila” (art.627 alin.4 NCC).
Altfel spus, daca se incheie un antecontract de vanzare-cumparare, adica
o conventie prin care proprietarul unui bun se obliga catre o alta
persoana, interesata sa il cumpere, ca, la o anumita data, sa-i vanda
bunul, fixandu-se deja pretul acestuia, este evident, inainte de orice
obligatie a proprietarului, in calitate de „promitent-vanzator”, ca
acesta din urma este dator sa nu instraineze, intre timp, catre o terta
persoana, bunul promis prin antecontract beneficiarului acestei
promisiuni.
III. Efectele clauzei de inalienabilitate
Efectele clauzei de inalienabilitate se reflecta in consecintele pe care
le suporta cei care actioneaza incalcand interdictia de instrainare :
rezolutiunea contractului in care s-a stipulat clauza (a), obligarea la
plata de daune-interese (b) sau chiar nulitatea contractului incheiat cu
incalcarea clauzei (c). Aceasta din urma sanctiune este, insa,
conditionata de satisfacerea unor conditii de opozabilitate (d).
In sfarsit, clauza de inalienabilitate atrage, pe durata valabilitatii
sale, insesizabilitatea bunului pentru care s-a stipulat clauza (e).
a) Potrivit legii, instrainatorul poate sa ceara rezolutiunea
contractului in cazul incalcarii clauzei de inalienabilitate de catre
dobanditor (art.629 alin.1 NCC). Este vorba, desigur, de contractul in
care este stipulata clauza de inalienabilitate. Cum rezolutiunea este un
efect specific contractelor bilaterale, adica a acelor contracte in
care ambele parti isi asuma obligatii, legea are in vedere exemple de
genul vanzarii, schimbului etc. in care dobanditorul unui bun si-a
asumat, in completarea propriei prestatii (pret, predarea unui bun in
schimb), si obligatia de a nu instraina bunul primit. De altfel, asa cum
am vazut la pct.II lit. b), caracterul determinant al clauzei de
instrainare prin raportare la contractul in care clauza este inserata se
prezuma atunci cand acest contract este cu titlu oneros.
b) Daca nu s-au indeplinit conditiile de opozabilitate necesare pentru
interdictia de instrainare iar aceasta a fost incalcata prin incheierea,
de catre cel tinut sa nu instraineze, a unui contract prin care
transmite unui tert proprietatea bunului, cel care beneficiaza de clauza
de inalienabilitate (poate fi instrainatorul sau poate fi chiar o terta
persoana) are dreptul la despagubiri (art.628 alin.5 NCC).
In alti termeni, faptul ca, din cauza neindeplinirii unor cerinte, ce
vor fi mai jos expuse (lit.c), incalcarea interdictiei de instrainare nu
poate atrage nicio consecinta impotriva tertului caruia bunul, cu
sfidarea interdictiei de instrainare, ii este transmis, nu va putea fi
invocata nici chiar de cel tinut sa nu instraineze.
c) Daca, insa, au fost indeplinite conditii de opozabilitate in privinta
clauzei de inalienabilitate, actul incheiat cu incalcarea clauzei este
anulabil (art.629 alin.2 NCC).
Practic, beneficiarul clauzei de inalienabilitate poate introduce in
justitie o actiune in nulitatea relativa care va avea ca efect revenirea
bunului in patrimoniul celui gratificat, astfel incat consecintele
incalcarii interdictiei de instrainare vor fi suportate, in mod direct,
de cel care a dobandit bunul in urma contractului incheiat in dispretul
clauzei.
d) Clauza de inalienabilitate este opozabila inclusiv tertilor, in sfera
carora includem, in primul rand, cei care ar dobandi bunul de la cel
tinut sa nu instraineze, numai daca sunt indeplinite formalitatile de
publicitate prevazute de lege (art.628 alin.2 NCC).
Spre exemplu, daca inalienabilitatea a fost stipulata in legatura cu un
imobil, se va proceda la o notare in partea a III-a a cartii funciare a
imobilului, notare privitoare la existenta acestei clauze. In lipsa
acestei notari, nu se va putea proceda la anularea contractului prin
care, cu incalcarea clauzei, s-ar transmite bunul catre o terta
persoana.
In cazul bunurilor mobile, cel care dobandeste un bun „grevat” de
inalienabilitate nu se va putea apara de actiunea in anulare decat daca
se va face dovada, rasturnandu-se prezumtia de buna-credinta nascuta in
favoarea sa, ca a cunoscut, la momentul intrarii in posesia efectiva a
bunului mobil dobandit, existenta clauzei de inalienabilitate. In
practica, aceasta dovada este una destul de dificila.
e) Cat timp bunul este inalienabil potrivit stipulatiei partilor, nu poate fi supus executarii silite (art.629 alin.3 NCC).
Interdictia urmaririi silite poate fi opusa inclusiv creditorilor
ipotecari, desigur daca notarea clauzei este anterioara inscrierii
ipotecii in registrele de publicitate.
Solutia legii este logica deoarece, in lipsa ei, ar fi relativ usor
pentru un proprietar tinut de obligatia de a nu instraina sa permita
executarea silita, de coniventa cu creditorul urmaritor, pentru a
permite, pe aceasta cale, pierderea bunului in favoarea acestuia din
urma.
Document redactat de Uniunea Nationala a Executorilor Judecatoresti
Propunerea legislativa privind sistemul de pensii si alte drepturi de asigurari sociale ale avocatilor a fost adoptata luni de Senat, in calitate de...
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML