Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
Tehnici de motivare a personalului
Publicat de catre Anca GeorgescuNr. vizualizari: 2788 / Rating utilizatori: 5 din 1 vot
Virgilio Degiovanni, editor al revistei Millionaire:
"In
privinta resurselor umane nu cred ca sunt prea utile metodele standard
de motivare: eticheta de cel mai bun angajat, zambetul, bataia pe umar,
un mic stimulent financiar. Intr-o firma nu suntem ca la scoala (si cu
atat mai putin la gradinita). In fond nu cu etichete se alcatuieste o
echipa ultramotivata, gata sa petreaca nopti albe la birou, mai degraba
decat sa se duca acasa.
In firma mea am ales o alta metoda:
in loc sa adopt o atitudine de falsa incurajare a oamenilor, ii
stimulez sa isi ia activitatea cat mai in serios. Multi oameni din
afara firmei cred ca eu folosesc anumite sisteme de incurajare sau ca
ofer intotdeauna o recompensa celui care isi face bine munca ori o
critica constructiva celui care a gresit.
Multi cred ca doar din ratiuni financiare sau de cariera, oamenii din
grupul meu sunt atat de motivati incat raman noaptea pana tarziu pentru
ca sa lucreze la un proiect sau sunt mereu disponibili atunci cand e
nevoie de ei.
Daca ar fi asa, as avea o firma cu oameni fals motivati, care n-ar fi
niciodata capabili sa dea ce e mai bun in ei. E nevoie de cu totul
altceva pentru a construi o echipa de campioni.
Cea mai buna solutie consta in a-i lasa pe angajati liberi. Liberi de a
face. Sau de a nu face. Fiecare persoana care se angajeaza in firma mea
primeste, bineinteles, o sarcina initiala. Dar in scurt timp intelege
ca, daca vrea sa faca si altceva, poate sa faca. Nimeni nu-i va spune
vreodata sa se infraneze, sa stea la locul lui. Si mereu e ceva de
facut, data fiind continua expansiune a grupului in noi sectoare de
activitate.
Chiar si cel care nu tine neaparat sa isi largeasca responsabilitatile
este stimulat sa dea ce-i mai bun in el. Nu cu cuvinte – “Hai,
incearca, vei vedea ca o sa te descurci!” – care nu numai ca nu
folosesc la nimic, dar mai par si stupide, ci cu obiective noi –
“Incearca sa faci asta” “Cum trebuie sa fac?” “Cum vrei, tu decizi!”
Acest scurt dialog reflecta in esenta toata filosofia mea in materie de
resurse umane: sa oferi o sansa. Exista intotdeauna cineva care are
nevoie de ea.
Daca atmosfera care domneste in firma este aceea data de persoane care
au demonstrat deja ca sunt capabile sa isi depaseasca propriile limite,
atunci se respira un alt aer: “Merita sa incerci!”.
Si atunci se trezeste in fiecare persoana care are un temperament de
luptator vointa de a invinge. Acea vointa care a separat dintotdeauna
invingatorii de invinsi, succesele de insuccese, marile firme
de cele mediocre. Aceasta vointa, daca este lasata libera sa se
exprime, poate face ca o persoana, chiar daca e vorba de ultima sosita,
sa intre in competitie cu ea insasi, si nu cu colegii.
A
face bine din placerea de face bine. A da ce-i mai bun din tine pentru
a avea satisfactia atingerii unui obiectiv prin fortele proprii. Nici
etichetele, nici bataile pe umar, nici frazele motivante nu pot inlocui
toate acestea. Libertatea este o chestiune aproape magica si ea este
cautata asiduu de cei care vor sa fie invingatori. Oferiti-o
angajatilor si ei vor invinge. Puneti-i impreuna si ei vor forma o
echipa super-eficienta."
Avem mai multe haine decat ne trebuie. Nu apucam sa le purtam pe toate si deja ne dorim altele. Avem mai multe carti decat ne trebuie. Nu le-am citit...
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML