Medierea conflictelor de interese

Toti am auzit vorbindu-se despre mediere, solutie aflata la dispozitia partilor aflate in conflict. Institutia medierii nu este o noutate in Europa ca alternativa pentru stingerea conflictului si evitarea unui proces care se dovedeste a fi de cele mai multe un test de anduranta pentru participanti.

Aceasta cale alternativa de solutionare a conflictului in mod amiabil reglementata prin Legea nr. 192/2006 nu trebuie confundata cu medierea in cazul conflictelor de interese, institutie juridica reglementata de Legea nr.168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, asupra careia ma voi opri pentru a schita cateva repere utile pentru aceia dintre dumneavoastra care se pot regasi la un moment dat parte intr-un asemenea conflict de interese.

In raporturile de munca, in cazul in care conflictul de interese nu a fost solutionat ca urmare a concilierii organizate de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, partile pot hotari, prin consens, initierea procedurii de mediere.

Asadar, medierea nu este o faza obligatorie in solutionarea conflictului de interese precum este concilierea.

Mediatorii sunt alesi de comun acord de catre partile aflate in conflict de interese dintre persoanele care au calitatea de mediator.

Au aceasta calitate cei numiti ca mediatori anual de ministrul muncii si protectiei sociale, cu acordul Consiliului Economic si Social.

Procedura de mediere a conflictelor de interese este stabilita in art. 85 din Contractul colectiv de munca incheiat la nivel national pe anii 2007-2010.

Pentru activitatea depusa mediatorul va primi un onorariu, stabilit de comun acord intre acesta si partile aflate in conflict de interese.

Onorariul se depune de catre parti la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale la data inceperii procedurii de mediere.