Obligatia angajatorului de a compensa diferenta dintre indemnizatia de maternitate si salariul de baza avut

Intrebare:

Am o salariata care este in prenatal in cele 126zile si i s-a calculat cm folosind media zilnica (total venituri 6 luninr zile lucratoare 6 luni /23zile cm/85%). Intr-o luna a realizat o indemnizatie mai mare dataorita nr de zile lucratoare din luna iar in alta luna a realizat mai putin (luna avand 21zile lucratoare).

La nivelul companiei nu exista contract colectiv de munca si nici nu este stipulat in regulamentul de ordine interioara faptul ca se pot acorda compensatii asa cum rezulta din contractele colective de munca la nivel national.

Exista legi care sa ma oblige sa-i compensez diferenta?

Raspuns:

Conform art. 66 alin. (1) din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 nr. 2895/2006, in cazul in care salariata se afla in concediu de maternitate, unitatea va compensa, pe o anumita perioada, diferenta dintre salariul de baza individual avut si indemnizatia legala la care are dreptul.

Perioada pe durata careia sa acorda compensarea va fi stabilita prin contractele colective de munca la nivel de unitate, dar nu mai putin de 6 saptamani. Diferentele de salarii vor fi acordate din fondul de salarii.

Asadar, obligatia acordarii acestei compensatii nu se regaseste intr-un act normativ ci in Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 nr. 2895/2006.

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 nr. 2895/2006, in cazul contractelor colective de munca la nivel national, clauzele acestora produc efecte pentru toti salariatii incadrati in unitatile din tara, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, roman sau strain/mixt),.

In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea 130/1996 a contractului colectiv de munca potrivit carora clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toti salariatii incadrati in toate unitatile din tara, in cazul contractelor colective de munca la nivel national.
 
De asemenea, Codul muncii prevede la art. 241 alin. (1) lit. d) astfel:

"Art. 241. - (1) Clauzele contractelor colective de munca produc efecte dupa cum urmeaza:

d) pentru toti salariatii incadrati la toti angajatorii din tara, in cazul contractului colectiv de munca la nivel national."

Din dispozitiile Codului muncii si cele ale Legii 130/1996 precum si cele ale Contractului colectiv de munca unic la nivel national rezulta ca orice contract colectiv constituie izvor de drept si ca produce efecte fata de toti salariatii si angajatorii la care se refera.

In acest sens, art. 236 din Codul muncii si art.7 alin. (2) din Legea 130/1996 prevad ca dupa incheierea si intrarea lui in vigoare, contractul colectiv de munca are putere de lege intre partile contractante. Prin executare se intelege tocmai respectarea drepturilor si obligatiilor asumate de parti.

Art. 243 din Codul muncii si art. 30 din Legea 130/1996 prevad ca executarea contractului colectiv de munca este obligatorie si ca neindeplinirea obligatiilor asumate prin contract atrage raspunderea celor vinovati.

Avand in vedere cele mai sus expuse, angajatorului ii revine obligatia sa plateasca salariatei diferenta dintre salariul de baza individual avut si indemnizatia legala la care are dreptul pe o perioada de minim 6 saptamani.

Aceasta obligatie revine angajatorului chiar daca nu a fost prevazuta in CIM sau in regulamentul intern.