Ce-am avut si ce-am pierdut…

Incerc sa-mi amintesc cum era week-endul pe vremea cand nu se numea “week-end”.

Saptamana avea sase zile de munca. Nu stiu cum li se parea parintilor mei sa lucrezi sambata si nici cum reusea mama sa-si puna la punct gospodaria in aceste conditii. Dar asa se intamplau lucrurile.

Cand am avut copilul mic, doctorul pediatru mi-a spus sa il las sa doarma singur in patutul si in camera lui. Atata timp cat nu i-o arat, el nu cunoaste alta posibilitate, asa ca nu se simte frustrat, parasit, neglijat…

Exact asa, nici parintii mei nu cunosteau o alta varianta pentru ziua de sambata. Mergand pe aceeasi idee, nu pot sa nu ma gandesc la francezul care munceste numai 35 de ore pe saptamana…

Acestia suntem. Printr-un fericit instinct de conservare, ne dorim mereu mai mult, mai bine, mai usor. Am castigat ceva, poate ca am si pierdut ceva, de cand sambata a devenit o bucurie…

Ne-am dorit sa circulam cu masinile, nu ca altadata – intr-o duminica numerele pare, iar in urmatoarea duminica numerele impare – si sa cutreieram lumea in lung si in lat. Acum, ce-i drept, orasele sunt sufocate de atatea masini, iar noi ne planuim in secret sa redevenim pietoni sau macar biciclisti. Acum, din fericire, putem face asta aici, la Viena sau pe luna, daca vrem.

Ce-am avut si ce-am pierdut… Va invit sa reflectati la castiguri si la pierderi, dar si din punctul de vedere al evidentierii operatiunilor in contabilitate…

www.contabilul.ro