Tratamentul contabil si fiscal al creantelor incerte

Uneori ne lasam influentati de o imagine care pare un ideal. Intr-o zi intalnesti o persoana deosebita, cu simtul raspunderii, cu un caracter puternic, un bagaj de cunostiinte la purtator bine definit, o personalitate sociabila... Cu timpul, devii mandru ca ai cunoscut o asemenea persoana si iti doresti sa ii adopti caracterul si mentalitatea de invingator. Insa, cum “nu tot ce zboara se si mananca”, iata proverbul devine realitate... Si frumoasa poveste se transforma intr-o realitate crunta dar adevarata a vremurilor noastre.

Cand acorzi incredere unui om si acesta iti demonstreaza ca de fapt nu merita, dezamagirea este crunta si ajungi sa te intrebi daca mai exista oameni adevarati. Insa asta este viata. Exista oameni si persoane, cum ar spune cineva. Important este sa invatam din esecurile vietii si sa mergem mai departe.

In materialul zilei de astazi, vom dezbate problema creantelor incerte, atat din punct de vedere contabil, cat si din punct de vedere fiscal.

Codul fiscal trateaza creantele neincasate sub doua aspecte: cheltuielile inregistrate la scoaterea din evidenta a creantelor neincasate si cele inregistrate la scoaterea din evidenta a creantelor incerte sau in litigiu, neincasate. In conceptia agentului economic, poate exista un risc de neincasare a creantelor incepand cu 30 de zile de la data scadentei, ceea ce impune constituirea unui provizion.

Scadenta se determina in raport cu termenii contractuali si poate fi diferita pe categorii de clienti. Astfel pot fi clienti care achizitioneaza cantitati importante de marfa sau carora li se presteaza servicii importante ca suma, si pentru care pot exista termene mai largi de incasare a creantei. In contrast cu acestia, pot fi clienti care achizitioneaza cantitati mici de marfa sau carora li se presteaza servicii minore, pentru care se poate solicita plata pe loc.

Pentru mai multe detalii apasati aici