Sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata

A. TVA si tranzactiile ilicite

In mai multe randuri, Curtea de Justitie Europeana a fost intrebata daca tranzactiile ilicite se cuprind in sfera de aplicare a TVA, in sensul Directivei a sasea. Curtea a statuat in mod constant ca principiul neutralitatii fiscale interzice statelor membre sa faca o distinctie intre tranzactiile licite si tranzactiile ilicite. Prin urmare, in principiu, toate tranzactiile intra in sfera de aplicare a TVA.

Tranzactiile ilicite nu intra in sfera de aplicare a TVA doar atunci cand privesc anumite bunuri care, datorita caracteristicilor lor speciale, pot fi considerate ca extra commercium. Din moment ce aceste bunuri pot fi livrate doar prin canalele economice controlate strict de autoritatile nationale, nu exista practic concurenta intre bunurile care fac obiectul unor tranzactii licite si bunurile care fac obiectul unor tranzactii ilicite.

Cea mai interesanta speta in materie a fost bineinteles afacerea Cafeneaua Siberia. Curtea a fost intrebata daca inchirierea unei mese catre un traficant de droguri, intr-o cafenea olandeza, intra in sfera de aplicare a TVA.

Vanzarea de droguri usoare reprezinta o infractiune in Olanda, dar ea nu este niciodata pedepsita. Prin urmare, Cafeneaua Siberia a contestat decizia autoritatilor fiscale care pretindeau TVA pentru veniturile aferente inchirierii, pe motiv ca vanzarea de droguri la masa inchiriata reprezinta o operatiune ilicita si ca inchirierea insasi constituie infractiune. Curtea de Justitie Europeana a decis ca tranzactia intra in sfera de aplicare a TVA, din moment ce inchirierea unei mese era o activitate economica licita, iar un tratament diferit ar fi contrar principiului neutralitatii fiscale. Argumentarea Curtii a fost insa pusa la indoiala de doctrina din moment ce, potrivit jurisprudentei anterioare13, inchirierea unei mese era o activitate conexa unei tranzactii ilicite (vanzarea de canabis) si ar fi trebuit sa fie tratata in acelasi fel cu o tranzactie ilicita.

B. Situatia tranzactiilor fara contraprestatie

Art. 2 din Directiva a sasea prevedea ca doar tranzactiile efectuate „cu titlu oneros“ (in schimbul unui pret) sunt luate in calcul. Curtea de Justitie Europeana s-a pronuntat asupra acestei chestiuni in afacerea Hong Kong Trade Development Council15. Cauza privea o organizatie de comert stabilita la Amsterdam si fondata pentru a oferi informatii si consultanta despre Hong Kong, gratuit. Costul acestei activitati era finantat printr-un grant oferit de guvernul din Hong Kong si printr-o taxa aplicata produselor importate in Hong Kong sau exportate din acest teritoriu. Curtea a decis ca nu este cazul sa se perceapa TVA pentru serviciile oferite gratuit, din moment ce „serviciile oferite fara plata au un caracter diferit fata de tranzactiile impozabile care, in cadrul sistemului de taxa pe valoarea adaugata, presupun stipularea unui pret sau a unei contraprestatii“. Pe scurt, Hong Kong Trade Council a fost asimilat unui consumator final.

C. Situatia platilor efectuate fara existenta unei tranzactii

In anumite spete din jurisprudenta inaltei instante comunitare s-a pus intrebarea daca existenta unei plati este suficienta pentru a califica o tranzactie ca intrand in sfera de aplicare a Directivei a sasea, atunci cand persoana care primeste plata nu desfasoara nicio activitate. Cateva situatii distincte pot fi identificate:

1. Cazul societatilor holding „veritabile“

2. Cazul societatilor holding „mixte“

3. Implicarea societatii holding in managementul filialelor sale

D. Tranzactii cu titlu oneros si existenta unei „legaturi directe“

Curtea de Justitie Europeana s-a pronuntat in mod constant in sensul ca, inclusiv atunci cand exista o plata sau o contraprestatie trebuie sa existe o „legatura directa“ intre contraprestatiei si serviciile prestate, iar contraprestatia trebuie sa poata fi exprimata in bani. Prima hotarare referitoare la aceasta chestiune a fost pronuntata in afacerea Coöperatieve Aardappelembewaarplaats, referitoare la o cooperativa olandeza care opera un depozit frigorific in beneficiul membrilor sai, in schimbul unei taxe anuale.

Din moment ce in anii 1975 si 1976 cooperativa nu a perceput nicio taxa, autoritatile fiscale au stabilit obligatia de plata a TVA, pretinzand ca membrii cooperativei au beneficiat de un profit, intrucat nu s-a perceput taxa anuala. Curtea de Justitie Europeana a decis ca in speta contraprestatia avea o valoare subiectiva, care nu putea fi determinata pe baza unor criterii obiective. Prin urmare, din moment ce prestarea de servicii nu a fost insotita de o contraprestatie obiectiva, nu exista o prestare de servicii „cu plata“ (cu titlu oneros).