Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un imobil in acceptiunea dispozitiilor Legii nr. 10/2001 pentru a fi considerat “imobil nou”?

Tribunalul Neamt, prin sentinta civila nr. 24/C din 28 ianuarie 2002 a respins ca prematur formulat capatul din cererea principala privind restituirea in natura a imobilului.

Apelul declarat de reclamant a fost admis de Curtea de Apel Bacau, prin decizia nr. 31 din 27 mai 2002, cu consecinta anularii sentintei si retinerii cauzei spre rejudecare, motivat de faptul ca prima instanta a respins in mod gresit actiunea in baza exceptiei prematuritatii.

Evocand fondul dupa anulare, prin decizia nr. 41 din 26 august 2002, instanta a respins ca nefondata contestatia, retinand, in esenta, ca imobilul preluat de stat prin aplicarea gresita a prevederilor Decretului nr. 92/1950, aflat in prezent in administrarea Consiliului Judetean, nu poate fi restituit in natura, deoarece, conform rapoartelor de expertiza tehnica efectuate intr-o cauza anterioara avand ca obiect cererea de restituire in natura intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 112/1995, s-a constatat ca prin lucrarile de reamenajare din anul 1985, cladirea a fost transformata intr-o asemenea masura, incat este un imobil nou in raport cu cel preluat de stat. S-a retinut ca, in speta, sunt aplicabile prevederile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, potrivit carora, in asemenea cazuri, masurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent, indiferent de faptul ca preluarea de catre stat s-a facut cu titlu valabil sau nu.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul C.M. (decedat ulterior), recurs continuat de mostenitorul sau cu acelasi nume.
Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr.703 din 02 februarie 2005, a admis cererea de recurs, a casat decizia si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.

Curtea de Apel Bacau, sectia civila, prin decizia nr. 213 din 03 noiembrie 2006 a admis apelul reclamantului C.M. si a schimbat in tot sentinta civila a Tribunalului Neamt, in sensul ca a admis contestatia, a anulat decizia nr. 6393/2001 emisa de Consiliul judetean Neamt si a dispus obligarea intimatului la restituirea in natura a imobilului.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a dispus efectuarea unei expertize tehnice, care sa stabileasca daca imobilul ce face obiectul contestatiei reprezinta sau nu o constructie noua, in sensul de a se stabili daca a fost demolat si reconstruit sau doar reamenajat de intimat, daca s-au adaugat sau nu corpuri noi de cladire.
Evaluand expertiza efectuata, instanta a retinut ca imobilul a fost reconstituit in proportie de 80% pe fundatiile din beton ale cladirii initiale, ca, sub aspect functional, compartimentarea incaperilor nu a suferit modificari esentiale fata de cele initiale, imobilul pastrandu-si configuratia initiala.

Nu s-a constatat existenta unor corpuri de cladire noi pe orizontala sau/si pe verticala in proportie de peste 100% din aria desfasurata initial si, in consecinta, in raport de prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicata, nu se poate retine ca imobilul solicitat ar constitui un imobil nou ca sa fie exceptat de la restituirea in natura.
Impotriva deciziei instantei de apel, a declarat recurs Consiliul judetean Neamt, criticand-o ca fiind nelegala in raport cu cazul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., pentru urmatoarele motive:

In mod eronat s-a retinut ca sunt aplicabile prevederile art. 19 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, apreciind ca sunt exceptate de la restituirea in natura doar imobilele carora li s-au adaugat corpuri noi cu depasirea procentului de 100%.

Instanta, apreciind ca sunt aplicabile dispozitiile sus mentionate, a considerat ca lucrarile efectuate s-au adaugat la o constructie existenta.

Din rapoartele de expertiza, rezulta ca vechea cladire a fost demolata, pastrandu-se amplasamentul si fundatia acesteia, situatie in care, in speta, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin.(1) din Legea nr. 10/2001.

Recursul este nefondat.
De principiu, legea speciala de reparatie instituie regula restituirii in natura a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

De la aceasta regula, legiuitorul a prevazut si exceptii – limitativ enumerate – care, prin definitie sunt de stricta interpretare si aplicare, neputand fi extinse, prin asimilare, la alte ipoteze decat cele strict reglementate.
In limitele criticilor formulate prin motivele de recurs, raportate la considerentele hotararii atacate, sunt de analizat prevederile art. 9, art.10 alin. (1), art.18 lit. b) si art. 19 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, republicata in 2005.
In ciclul procesual anterior, Curtea de Apel Bacau a respins cererile de restituire in natura, cu motivarea ca imobilul in litigiu a fost transformat intr-o asemenea masura incat este un imobil nou, in raport cu cel preluat de stat, caz in care sunt aplicabile prevederile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Urmare a admiterii recursului declarat de reclamant, Inalta Curte de Casatie si Justitie a casat aceasta decizie si a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Instanta de trimitere a apreciat drept „total gresita” concluzia instantei anterioare, aratand ca un imobil reamenajat nu inseamna un imobil nou si ca, in acceptiunea art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001 (in forma initiala a legii, in vigoare la data pronuntarii deciziei de casare), astfel cum acest articol a fost explicat prin H.G. nr. 498/2003, imobil nou, in raport cu cel preluat, este acela caruia i s-au adaugat in raport cu forma initiala corpuri de zidarie sau volume din alte materiale, ce reprezinta 50% din suprafata construita initiala sau imobilul care, urmare a modificarilor aduse, a devenit o constructie destinata sa deserveasca o activitate specifica.

Instanta de recurs a statuat ca, pentru stabilirea situatiei reale a imobilului, se impune administrarea probatoriilor necesare „in raport cu prevederile legale citate”, respectiv cu dispozitiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 si ale pct. 18.3 din H.G. 498/2003. Potrivit art. 315 alin.(4) C.proc.civ., la rejudecarea procesului dupa casarea hotararii de catre instanta de recurs, dispozitiile art. 296 sunt aplicabile in mod corespunzator.

Dispunand efectuarea in cauza a unei lucrari de specialitate, instanta de trimitere s-a conformat indrumarilor cu caracter obligatoriu date prin hotararea de casare.

Potrivit raportului de expertiza, s-a concluzionat ca imobilul a fost renovat, mai bine zis reconstruita structura de rezistenta, mai putin fundatiile de beton, volumul lucrarilor ramase din casa veche fiind de 20%, ca sub aspect functional, compartimentarea incaperilor nu a suferit modificari esentiale fata de cele initiale, iar camerele cladirii initiale au fost utilizate pentru locuit, de asemenea si-n prezent se folosesc tot pentru locuit, ele fiind ocupate de chiriasi. Ca atare, aprecierea instantei anterioare, in sensul ca bunul solicitat nu constituie un imobil nou in acceptiunea art. 19 din Legea nr. 10/2001, republicata, si ca nu exista vreun impediment legal pentru exceptarea de la restituirea in natura, este rezultatul interpretarii si aplicarii corecte a legii speciale de reparatie.

Intr-o maniera echivoca, recurentul sustine ca vechea cladire nu mai exista, caz in care ar fi aplicabile prevederile art. 18 lit. b) si ale art. 10 alin. (1) din actul normativ analizat.
Aceasta sustinere nu poate fi retinuta, avand in vedere doua considerente:

In primul rand, este de remarcat ca „inexistenta” la data aparitiei Legii nr. 10/2001 a constructiei initiale, nu a fost retinuta in primul ciclu procesual de instanta de apel care, evocand fondul, a apreciat ca imobilul exista, insa a suferit transformari de natura a-l concretiza drept un imobil nou.

Recursul fiind exercitat de titularul cererii de restituire in natura si admis, cu trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea stabilirii cu certitudine a imprejurarilor de fapt in functie de care sa se poata verifica daca lucrarile de „reamenajare” efectuate de parat se incadreaza in cele care excepteaza imobilul de la restituirea in natura conform art. 18 lit. c) – in prezent art. 19 alin.(1), dupa modificarile si completarile aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, instanta de apel nu putea afirma incidenta unui alt caz de exceptare de la regula consacrata in art. 7 alin. (1) si art. 9 din actul normativ analizat, intrucat, in caz contrar, ar fi incalcat prevederile art. 315 alin. (4) C.proc.civ.

In al doilea rand, conform probelor administrate, se constata ca ipoteza preconizata de recurent nu subzista in prezenta cauza, legiuitorul avand in vedere, in reglementarea art. 18 lit. b si a art. 10 alin. (1), imposibilitatea restituirii in natura doar in situatia in care cladirile preluate in mod abuziv nu mai existau la data intrarii in vigoare a legii, fiind integral, total demolate.

Astfel, potrivit art. 10 alin.(1) si art. 9, masurile reparatorii se stabilesc prin echivalent in situatia constructiilor demolate total, pentru cele demolate partial (refacute sau nu ca urmare a demolarii partiale) prevazandu-se restituirea in natura „in stare in care se afla la data cererii de restituire”.

In concluzie, imobilul in litigiu fiind demolat partial si refacut pe aceleasi fundatii, cu aceleasi dimensiuni, forma si compartimentare, este restituibil in natura. Pentru considerentele prezentate, in baza dispozitiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ., recursul a fost respins ca nefondat.

Sursa: scj.ro (ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 429 din 24 ianuarie 2008)