Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
Dreptul la aparare al salariatului cercetat disciplinar
Publicat de catre Www.legislatiamuncii.roNr. vizualizari: 3751 / Rating utilizatori: 5 din 1 vot
Potrivit art. 251 alin. (1) din Codul muncii,
republicat, sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu
exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi
dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare
prealabile.
Din precizarile facute se intelege ca s-a
incheiat un contract de prestari servicii cu o persoana fizica din afara
societatii pentru a evalua timpii de productie necesari pentru
realizarea produselor.
Asadar, persoana fizica respectiva
avea rolul in cadrul societatii doar de a evalua acei timpi de
productie, acesta reprezentand prin urmare si obiectul contractului de
prestari servicii incheiat intre societate si respectiva persoana.
Prin urmare, persoana prestatoare de servicii putea desfasura in
cadrul unitatii numai activitatile pentru care i s-au solicitat
serviciile.
In plus, potrivit dispozitiilor art. 251 alin. (2) din Codul muncii,
republicat, in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile,
salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre
angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si
locul intrevederii.
Prin urmare, salariatul va fi convocat in
scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze
cercetarea. Dar angajatorul nu poate da decizii cu caracter obligatoriu,
ca si aceea de a nominaliza pesoana care sa realizeze cercetarea, decat
fata de salariatii proprii, adica fata de persoanele de care este legat
printr-un raport juridic de munca, caci numai in temeiul acestui raport
juridic functioneaza subordonarea salariatului fata de angajatorul sau
si obligatia salariatului de a indeplini dispozitiile date de angajator.
Prestatorul de servicii este legat de respectivul angajator pentru
care presteaza serviciile printr-un raport juridic civil in situatia in
care este persoana fizica neautorizata sau printrun raport juridic
comercial in cazul in care respectivele servicii sunt prestate de catre o
persoana fizica autorizata sau de o societate comerciala, raporturi
juridice necaracterizate de subordonarea din dreptul muncii.
Asadar, nominalizarea in comisia disciplinara a persoanei prestatoare de
servicii pentru angajator este lipsita de temei legal.
Mai
mult decat atat, se mentioneaza ca cercetarea disciplinara a fost
pornita in baza conflictului declansat intre salariat si persoana fizica
ce presteaza serviciile stabilite prin contractul de prestari servicii.
Cercetarea disciplinara prealabila se constituie intr-o garantie a
dreptului la aparare al salariatului, angajatorul avand obligatia sa o
organizeze, sub sanctiunea nulitatii absolute, in conformitate cu
dispozitiile legale, astfel incat sa permita salariatului exercitarea
efectiva a dreptului la aparare. Or, in conditiile in care din comisia
care cerceteaza disciplinar salariatul face parte una dintre persoanele
conflictului ce au dat nastere cercetarii, apreciem ca dreptul la
aparare este incalcat.
Astfel, daca partile conflictului ce a
dat nastere cercetarii disciplinare sunt salariatul si persoana fizica
prestatoare a serviciilor, apreciem ca aceasta din urma nu trebuia
inclusa in comisia de cercetare disciplinara, neputandu-se asigura prin
aceasta dreptul la aparare al salariatului cercetat disciplinar.
Or, cercetarea disciplinara in lipsa respectarii dreptului
salariatului la aparare consideram ca este lovita de nulitate absoluta.
Din aceste considerente opinia noastra este ca in speta prezentata
exista elemente de natura sa atraga posibilitatea constatarii nulitatii
deciziei de numire a comisiei de cercetare disciplinara si a nulitatii
absolute a deciziei de concediere disciplinare.