Codul fiscal şi criza. Criza de nervi.

E linişte. Se făcea că trăim într-o ţară civilizată, în care Codul fiscal se modifică o dată la 100 de ani, precum Constituţia Statelor Unite ale Americii. Cota de TVA este de 3%, mai puţin pentru alimente şi cărţi. Aici e doar 1%. Guvernanţii se plictisesc înfiorător văzând cum firmele ţin evidenţe ce ar face să pleznească de invidie orice farmacie. Încasările la bugetul de stat sunt precum un ceas elveţian: scumpe (adică multe) şi exacte.

Ca să iasă din rutină, premierul face un anunţ şoc: firmele care au profit la final de an vor primi o subvenţie de 20% din cifra de afaceri. Cumulată pe ultimii trei ani, desigur. Sindicatele şi patronatele ies în fiecare seară la bere. Preşedintele a plecat în concediu (la munte, cu ATV-ul, desigur), lăsând ţara pe mâna preşedintelui Senatului. Acesta, vizibil deranjat de lipsa problemelor, pleacă şi el. Tot în concediu.

În ţară domneşte prosperitatea. Criza mondială? Ce criză mondială? PIB-ul creşte cu 10% în fiecare lună. Profesorilor li s-au triplat salariile. Pensionarii iau cu asalt băncile pentru a-şi face depozite. Spitalele sunt goale. În şcoli doar profesorii bătrâni îşi mai aduc aminte, cu greu, că, demult, elevii fumau şi luau droguri. E o prosperitate aproape dezarmantă.

Treziţi-vă! Codul fiscal se schimbă din nou. Nu mă întrebaţi a câta oară pentru că intru în criză. Criza mondială? Nu! O banală, dar enervantă, criză de nervi. Aşadar, Codul fiscal se schimbă. Pregătiţi-vă! Luaţi “Taxe şi Impozite Actual” de 3 ori pe zi. Chiar ajută!